Când spunem „învățare”, ne gândim de multe ori la fișe, creioane, exerciții și la copilul care trebuie să stea cuminte la masă. Pentru cei mici însă, lucrurile funcționează puțin diferit. Ei învață foarte mult atunci când se joacă, explorează, întreabă și încearcă singuri.

Nu avem nevoie de activități complicate sau de foarte multe materiale. Uneori, cele mai bune jocuri pornesc de la lucrurile pe care le avem deja prin casă.

1. Sortăm și găsim perechi

Putem folosi aproape orice: șosete, capace colorate, cuburi, figurine sau chiar linguri și furculițe. Îl putem ruga pe copil să găsească obiectele care seamănă, să le grupeze după culoare, mărime sau formă ori să descopere ce obiect „nu se potrivește”.

Pare un joc simplu, dar copilul observă, compară, clasifică și învață să fie atent la detalii.

2. Ne jucăm cu sunetele și cuvintele

„Spune-mi un cuvânt care începe cu M.” „Ce mai găsim în cameră care începe cu P?” „Eu spun «ma», tu poți continua?”

Jocurile cu sunete pot apărea oriunde: în mașină, la plimbare, în bucătărie sau în timp ce strângem jucăriile. Nu trebuie să arate ca un exercițiu. Cu cât copilul le percepe mai mult ca pe o joacă, cu atât va participa mai ușor.

3. Inventăm povești după imagini

Alegem o imagine dintr-o carte și, înainte să citim textul, îl întrebăm pe copil ce crede că se întâmplă.

Cine este personajul? Unde merge? De ce este trist? Ce crede că se va întâmpla mai departe?

Nu există un răspuns corect. Tocmai acesta este farmecul jocului. Copilul își folosește imaginația și, în același timp, exersează exprimarea și construirea propozițiilor.

4. Desenăm, trasăm și continuăm

Putem desena o linie și îl rugăm pe copil să o transforme în ceva. Un cerc poate deveni un soare, o roată sau chipul unui personaj. Câteva linii pot deveni o casă, un copac sau orice își imaginează el.

Pentru copiii mai mici putem începe cu linii, forme și trasee simple, fără să insistăm ca rezultatul să fie perfect. Înainte de a scrie litere și cifre, mâna are nevoie de multe astfel de experiențe.

5. Căutăm „comori” prin casă

„Găsește ceva roșu.” „Adu-mi trei obiecte rotunde.” „Poți găsi ceva moale și ceva tare?”

Este una dintre activitățile care pot fi adaptate foarte ușor în funcție de vârsta copilului. Putem lucra cu forme, culori, numere, poziții sau diferite categorii de obiecte.

În plus, copilul se poate mișca, ceea ce pentru mulți copii face activitatea mult mai atractivă decât statul la masă.

6. Îl lăsăm să ne „învețe” el pe noi

Uneori putem schimba rolurile.

Îl rugăm pe copil să ne explice cum se construiește un turn, cum se face un puzzle sau ce trebuie să facem într-un anumit joc. Putem chiar să greșim intenționat și să vedem dacă ne corectează.

Atunci când încearcă să explice altcuiva ceea ce știe, copilul trebuie să-și organizeze ideile, să găsească cuvintele potrivite și să urmărească o succesiune de pași. Iar pentru el este foarte amuzant să fie, pentru câteva minute, cel care știe mai bine decât adultul.

7. Folosim momentele obișnuite ale zilei

Nu toate activitățile educative trebuie pregătite dinainte.

Când gătim, putem număra ingredientele. Când punem masa, putem observa de câte farfurii avem nevoie. La cumpărături putem căuta anumite culori, litere sau produse. În parc putem număra copacii, observa frunzele sau inventa povești despre ceea ce vedem.

Copiii pot învăța foarte multe din lucrurile obișnuite, mai ales atunci când adultul este prezent, vorbește cu ei și le lasă timp să descopere.

Joaca nu trebuie să aibă mereu un rezultat

Este ușor să cădem în capcana de a transforma fiecare activitate într-o lecție: să terminăm fișa, să colorăm în contur, să spunem răspunsul corect.

Dar copilul are nevoie și să experimenteze, să greșească, să schimbe regulile și uneori chiar să abandoneze activitatea pentru că a descoperit ceva mai interesant.

Putem propune, putem încuraja și putem participa, dar fără să transformăm fiecare moment într-un test.

Până la urmă, pentru un copil, joaca și învățarea nu sunt două lucruri separate. De foarte multe ori, joaca este felul lui de a învăța.